VIENNA - JULY 27:  Fresco of Jesus and Samaritans at well in sid

Christians around the world pray together on the third week of January each year (19 to 26 January).  The Christian churches worldwide pray for Christian unity every evening.  The theme of the Week of Prayer for Christian Unity in 2015 is “Jesus said to him: Give me a drink” inspired by scriptural text from John 4:7.

The meeting between the Lord Jesus Christ and the Samaritan woman demonstrates that we are invited to taste water from another source and also to offer something of our own. In diversity, we enrich each other. The Week of Prayer for Christian Unity 2015 is a privileged time for prayer, meeting and dialogue. “Give me a drink” is an opportunity to recognize the richness and values ​​presented elsewhere, in the other, requires ethnic action that recognizes the need for others living the mission of the Church. It forces us to change our attitude.  We are committed to seek unity amidst our diversity through our openness to a variety of forms of prayer and spirituality, and coming from different traditions to ask God for the gift of unity.

* For more information on this year’s event, please contact our platform and Ecumenical Formation, Fr. Michael Spătărelu – 0751.179.272

The schedule for meetings in Bucharest are as follows:

Monday, January 19 at 16:00

Patriarchal Cathedral of St. Constantine and Elena, Metropolitan Alley (Sermon is held by the Evangelical Church C.A.)

Tuesday, January 20 at 17:00

Calvineum Reformed Church str., Lutheran, nr. 13a (Sermon is held by the Hungarian Lutheran Church)

Wednesday, January 21 at 17:00

Greek Catholic Episcopal Cathedral, str. Poland, no. 50 (Sermon is held by the Armenian Church)

Thursday, January 22 at 17:00

Evangelical Lutheran Episcopal Cathedral, str. Lutheran nr 1 (The sermon is held by the Roman Catholic Church)

Friday, January 23 at 17:00

Armenian Episcopal Cathedral, str. Carol I, no. 43 (Sermon is held by the Reformed Church Calvineum)

Saturday, January 24 at 17:00

Lutheran Church, str. Badea Cartan, nr. 10 (Sermon is held by Greek-Catholic Church)

Sunday, January 25 

Prayers in all churches, Jesus said to him: “Give me to drink” (John 4:7)

Monday, January 26 at 17:00
Roman Catholic Cathedral “St. Joseph” Str. G-ral Berthelot, nr. 17 (Sermon is held by the Roman Orthodox Church)

Week of Prayer Broschure

Descarca aici brosura Saptamanii de Rugaciune:

Brosura 2015      Brosura 2014

Mesajul de binecuvantare al Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane

Cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos referitoare la apa cea vie (Ioan 4, 10) adresate femeii samarinence constituie tema de meditație a Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor din anul 2015, având o profundă semnificație spirituală și eclezială.

Iisus îi spune femeii din Samaria, la fântâna lui Iacov, “Dacă ai fi știut darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la el, și ți-ar fi dat apă vie” (Ioan 4, 10). Înțelegem din aceste cuvinte că Iisus Hristos Domnul este luminător al vieții și tămăduitor sau vindecător de boli, pentru că El este Izvorul harului și al adevărului

mântuitor, dătător de viață (cf. Ioan 1, 17). În acest sens, Sfântul Apostol Pavel numește har lucrarea mântuitoare a lui Hristos. De aceea, el salută pe creștinii din Corint cu această binecuvântare: “Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl ăi împărtățirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți”! (II Corinteni 13, 13), binecuvântare preluată de Biserică în Sfânta Liturghie.

Așadar, harul pe care ni-l descoperă și ni-l dăruiește Hristos Fiul lui Dumnezeu Întrupat conține în el dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh. Harul este însăși iubirea Preasfintei Treimi împărtășită oamenilor de către Mântuitorul Iisus Hristos Cel înviat din mormi ți înălțat la ceruri, prin lucrarea Duhului Sfânt, Care coboară în lume pentru a uni pe oameni duhovnicește cu Hristos Cel preaslăvit și pentru a dărui oamenilor credincioși viață veșnică în Împărăția Preasfintei Treimi, Care este modelul și izvorul vieții și al unității Bisericii.

Viața veșnică este pregustată încă din această lume, în lucrarea sfințitoare a Bisericii lui Hristos, ca experiență a comuniunii de viață și iubire a omului cu Dumnezeu Creatorul și Mântuitorul lumii, ca arvună a bucuriei cerești eterne, care nu poate fi “fabricată” de nimeni și de nimic din lumea materială limitată și trecătoare.

Astfel, înțelegem că tema de anul acesta a Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor cheamă pe creștini să caute și să primească apa cea vie, adică harul Duhului Sfânt, care sfințește viața persoanei umane, a familiei, a Bisericii și a societății, arătând Prezența sa lucrătoare în viața oamenilor prin roadele Sfântului Duh: “dragostea, bucuria,pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea,curăția” (Galateni 5, 22-23). Aceste roade ale Sfântului Duh ne ajută să lucrăm mai mult pentru reconciliere, comuniune, conlucrare și unitate în Biserică și societate.

† D A N I E L
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

DR. IOAN ROBU - ARHIEPISCOP MITROPOLIT DE BUCURESTI

IOAN ROBUIsus i-a spus: „Dă-mi să beau!” (In 4,7)

Domnul … a părăsit Iudeea și s-a dus din nou în Galileea, dar trebuia să treacă prin Samaria.

Aceste cuvinte care se află la începutul episodului evanghelic (In 4,1-42), propus ca temă de meditaţie în Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor din acest an, au în ele ceva tainic. Într-adevăr, ca să meargă din Iudeea în Galileea Isus avea şi alte căi decât cea care traversa provincia Samariei. De-a lungul Iordanului drumul ar fi fost mult mai drept şi mai agreabil. Prin Samaria Isus avea de înfruntat povârnişuri, adesea grele, ţinuturi secetoase, ostilitatea unei populaţii cu care iudeii nu se aveau bine. Şi totuşi sfântul Ioan ne spune că Domnul … trebuia să treacă prin Samaria. De ce oare? De bună seamă ca să o întâlnească pe femeia samariteancă venită la fântână după apă, ca să intre în dialog cu ea şi mai apoi cu concitadinii ei, ca să dea un nou sens vieţii lor.

Răspunzând şi în acest an invitaţiei de a ne ruga împreună pentru a reface unitatea dorită de Isus Christos (In 17,21), vom fi, la rândul nostru, nevoiţi să părăsim cadrul lăcaşelor noastre de cult cu care suntem familiarizaţi şi modul în care ne adresăm Mântuitorului nostru. În aceste zile Isus ne dă întâlnire în locuri străine, iar noi trebuie să răspundem acestei chemări tainice pentru a-l întâlni pe El…, pentru a descoperi un sens nou al vieţii noastre creştine…

Începând dialogul cu femeia samariteancă, Isus se aşează în poziţie de inferioritate: Obosit de drum … Isus i-a spus: „Dă-mi să beau!” Dar, pe măsură ce dialogul lor se înfiripă, femeia descoperă în fiinţa ei setea după apa cea vie, dătătoare de viaţă veşnică, despre care i-a vorbit Mântuitorul. Totodată ea, şi mai apoi concitadinii ei, descoperă că omul acela e mai mare decât patriarhul Iacob, că e mai mult decât un profetOmul din faţa ei este Mesia, este Mântuitorul lumii.

Întâlnirea cu Isus Christos în aceste zile de rugăciune ar putea fi o şansă de a-l descoperi într-o altă lumină. Am putea, apoi, descoperi în adâncul nostru o sete nebănuită, aidoma samaritencei, de sinceritate, de convertire la viaţa pe care numai El ne-o poate oferi. Am putea, în sfârşit, să percepem mai acut misiunea de a deveni izvoare de apă vie pentru timpurile noastre atât de însetate de viaţă veşnică.

Tot mai desele întâlniri dintre responsabilii religioşi ai diferitelor Biserici, apropiatul sinod pan-ortodox şi multiplele iniţiative ecumenice de rugăciune ori de dezbateri teologice, ne confirmă faptul că setea de unitate este tot mai mare. Fie, ca în aceste zile să gustăm cât mai mult din apa vie dătătoare de viaţă veşnică după care tânjesc sufletele noastre.

Cu binecuvântare,

Dr. Ioan Robu
Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti

REINHART GUIB - EPISCOPUL BISERICII EVANGHELICE C.A. DIN ROMÂNIA

REINHART GUIBIubiți frați și surori ȋn Hristos, Domnul,

În Anno Domini 2015 Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor ne invită la „ecumenie“, la ecumenism si omenie, sub cuvântul biblic din Evanghelia lui Ioan, capitolul 4, versetul 7: “Iisus   i-a spus: Dă-mi sa beau!”

Creștinii din Brazilia, o țară profund religioasă, au formulat textele pentru această săptămână de solidaritate si rugăciune. În ultimii ani societatea braziliană se vede tot mai mult amenințată de intoleranța și violența împotriva minorităților religioase, sociale, rasiale, etnice s.a.

Intoleranța și violența au o istorie lungă pe tot mapamondul. Dacă este să ne gândim numai la ultimul secol, ne aducem aminte că Primul si al Doilea război mondial au dus la pierderi de milioane de vieți omenești. În urmă cu o sută de ani a avut loc genocidul a peste 1,5 de milioane de armeni. Cu 75 de ani în urmă a început pogromul împotriva a milioane de evrei. Mai apoi s-a trecut la înlăturarea romilor. În ianuarie 2015 Biserica Evanghelică C.A. comemorează 70 de ani de la deportarea germanilor în fosta Uniune Sovietică. Cu războiul rece intoleranța și violența au avut un nou apogeu în țările est-europene, prin disprețuirea condiției umane și creştine. 25 de ani s-au împlinit în decembrie trecut, de când țara noastră s-a eliberat de dictatura comunistă. Iar in noiembrie 2014 Dumnezeu și-a arătat din nou grația Lui si cetățenii români din țară si străinătate s-au unit în dreptate și adevăr, democrație si demnitate, onestitate si respect, răspundere socială si solidaritate, la vorba și fapta bună. Valorile, pe care oamenii cu nădejde si credință le-au regăsit în decembrie 1989 și noiembrie 2014, Bisericile, comunitățile creștine, clericii si laicii, toți creștinii trebuie să le păstrăm și să le dezvoltăm spre bunăstarea materială și spirituală a fiecăruia și spre unitatea întregii societăți. Nu trebuie sa cădem pradă păcatelor trecutului ci să ne rugăm împreună pentru Duhul Sfânt al Rusaliilor, ca să reînnoim unul spre celalalt acea cerere a Lui Hristos, după apă. Prin aceasta Hristos se solidarizează cu noi, dând spațiu nevoii elementare omenești. Această necesitate înseamnă pâinea cea de toate zilele, precum ne rugăm în “Tatăl nostru”, dar și acceptarea, deschiderea, dialogul, ajutorul aproapelui și buna conviețuire între noi, oameni diferiți. Hristos ne arată dimensiunea dialogului si potențialul ce constă în dialog si comuniune. Ne cheamă din singurătatea si strâmtoarea noastră dar și din individualismul nostru spre completare, simbioză, multiculturalitate și diversitate și totodată la recunoașterea și prețuirea lor. Unde refuzăm darurile fiecărui om, altor culturi, etnii sau confesiuni, nu suntem în asentimentul lui Hristos și aducem daune societăţii și Bisericii Lui universale. De apa celuilalt, de darurile, bunătățile, binecuvântarea, pe care Dumnezeu ni le arată și dă parte prin celălalt, avem nevoie spre a avea o viață variată si frumoasă.

În cele din urmă, Hristos conduce femeia samariteană, si pe noi cu ea, mai departe, de la satisfacerea nevoilor elementare omeneşti la dorul și tânjirea după apa veșnică. Credința, nădejdea și dragostea de Dumnezeu și de aproape sunt darurile lui Hristos pentru viața noastră de zi cu zi. Aceste trei daruri dumnezeiești sunt garanția vieții veșnice și a vieții întru totul împlinite în această lume. Hristos ne invită să le dăm viață prin valorile pe care ni le asumăm si prin gândurile, vorbele si faptele noastre. Astfel, să ne rugăm și să ne închinăm împreună în Săptămâna de Rugăciune și întotdeauna “Tatălui în Duh și adevăr, fiindcă astfel de închinători își dorește Tatăl.” (Ioan 4,23)

Cu binecuvântare,                                                                                         Reinhart Guib

Episcopul Bisericii Evanghelice C.A. din Romȃnia

EPISCOP KATO BELA - EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL

magazin_24807Iubiți frați în Cristos,

Programul săptămânii de rugăciuni pentru anul 2015 a fost propus de creștinii din Brazilia. Cuvântul de bază este episodul femeii din Samaria din Sfânta Evanghelie după Ioan (In 4,5-15.19b-26.39-42). În fiecare an, tema programului reflectă acea situație religoasă și socială în care trăiesc cei ce propun programul. Brazilia este o țară enormă, are o suprafață de 8 milioane de kilometri pătrați, o populație de 172 milioane de locuitori, în creștere continuă. Este statul cu cel mai mare număr de catolici din lume. Biserica își asumă o responsabilitate mare în problemele comunității, dar azi se confruntă cu o lipsă mare de preoți. Secularizarea este tot mai profundă, dar și sectele sau religiile sincretiste din Africa își fac tot mai mult loc. Azi, 35 % din populație aparține unor secte. În marile orașe, ziduri gigantice, indestructibile, separă cartierele de lux de cartierele săracilor, aflate la periferii. Cu toții ne amintim de protestele din timpul campionatului mondial de fotbal, când săracii considerau o risipă enormă miliardele de dolari cheltuiți pentru fotbal, în timp ce ei trăiesc în mizerie. În astfel de situații, alegerea episodului femeii din Samaria, din Evanghelia după Ioan, ca temă principală, nu este o întâmplare. Acest cuvânt nu le transmite un mesaj doar lor, ci întregii lumi.

În fiecare seară putem și noi retrăi harul acelei întâlniri de care a avut parte femeia din Samaria atunci când Isus i-a oferit apa vie la fântâna lui Iacob. Același lucru face și cu noi Tatăl nostru comun. Ca dar al cuvântului care răsună în Biserică, locul întâlnirii cu Dumnezeu, cu inima și rațiunea înviorată putem să ne convingem că Isus le dă să bea celor însetați din izvorul apei vieții (cf. Ap 21,6). Avem nevoie de harul întâlnirii cu Cristos deoarece foarte mulți Îl cautăși în lumea de azi, întrebând disperați: unde este Isus când ne amenință o epidemie globală? unde este Isus când în conflictele de război mor oameni? pe unde umblă Isus? – când organizația teroristă Statul Islamic răstignește creștinii și omoară ostaticii. Unde este când trăim nedreptățiile personale, ale comunității, ale națiunii? Oare ne evită, a uitat de noi sau are atât de mult de lucru încât nu mai are timp? Pe unde umblă Isus? Meditând la episodul femeii din Samaria putem să privim înainte, putem să obținem răspunsuri la întrebările dureroase. Isus e acolo unde se solicită apa vie. Conversația de lângă Fântâna lui Iacob ne arată importanța apei. În Israel apa e o comoară, viața depinde de ea. Câteodată și un mic izvoraș e un dar, iar apa care nu se termină niciodată, care curge și în timpul secetei e întradevăr o comoară. Isus oferă femeii din Samaria și tuturor celor însetați apă vie, o apă din care dacă bei, nu vei mai înseta niciodată. Să bei din apa vie înseamnă să crezi în Isus. Isus apare acolo unde este chemat în căsătoriile problematice. În dialogul cu Isus s-au dezvăluit și problemele familiale ale femeii din Samaria. La întrebarea lui Isus, femeia devine tăcută, nu-L lasă să intre în sfera privată, spune doar că nu are soț (In 21, 16-18). Oare nici nu s-a căsătorit, sau e văduvă? Aflăm apoi că pentru Isus viața femeii e o carte deschisă. Isus știe că până acuma a avut cinci soți, dar s-a despărțit de fiecare, iar cel cu care trăiește acum, nu îi este soț. Isus vede și în dormitorul nostru, numai El poate să facă ordine în viața noastră personală. Isus este acolo unde este adorat în duh și adevăr. În timpul dialogului apare și întrebarea care desparte evreii de samariteni: unde trebuie adorat Dumnezeu? Pe muntele Garizim sau în Ierusalim? Isus ne arată că nu „unde” este important ci „cum”.

Adorația adevărată nu e definită de locașe (In 21, 23). Isus este acolo unde e adorat în duh și adevăr, adică acolo unde adorația pătrunde tot sufletul omului și se bazează pe adevărul afirmațiilor lui Dumnezeu. Isus apare acolo unde e acceptat drept Cristos. Femeia din Samaria știe foarte puține despre Mesia (In 21, 25). Știe că se va numi Cristos („Unsul” [lui Dumnezeu]) și că va veni. Noi putem ști mult mai multe despre acel Isus Cristos care a venit să ne caute, să ne găsească, să ne mântuiască și prin jertfa Lui personală să obțină pentru noi harul și dreptatea lui Dumnezeu, viața veșnică. De asemenea, știm că va veni să judece pe cei vii și pe cei morți. Cine crede în Cristos Mântuitorul, este cu El și va fi cu El întotdeauna. Isus e prezent acolo unde se dă mărturie despre El. La sfârșitul povestirii aflăm că femeia fuge în sat, uitându-și și urciorul, și cheamă pe alții: „Veniți să vedeți, oare el este Cristos?”. La început e primită cu dubii, dar încet-încet i se dă încredere. Tot satul vine să se întâlnească cu Isus, ca să se convingă. Atunci vor ca Isus să rămână cu ei, și-i spun fericiți femeii: „Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.” (In 21, 42). Unde este Isus? Pe unde umblă? Între comunități. Prin puterea Duhului apare acolo unde se cere apa vieții, unde este adorat în duh și adevăr, unde este acceptat drept Cristos,Mântuitorul, acolo unde este mărturisit. În viața noastră plină de păcate, numai El poate să facă ordine.

Săptămâna aceasta Cristos este printre noi. Haideți să-l întâlnim, să potolim setea sufletului nostru cu apa vie.
Amin.

EPISCOP KATO BELA,

EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL

PS EPISCOP DATEV HAGOPIAN - ARHIEPISCOPUL BISERICII ARMENE DIN ROMÂNIA

DATEV HAGOPIANApostolul Ioan spune: „Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi” (Ioan 1:14) Cuvântul S-a făcut om, acesta era adevărul care trebuia să se întâmple dar cum a sălășluit între noi? Domnul nostru, care a luat trup, a venit și a sălășluit între apostolii săi dar trăind între apostoli misiunea dumnezeiască nu a s-a întrerupt și nu s-a terminat. Domnul nostru în continuare coboară și sălășluiește între noi, coboară și sălășluiește sun forma pâinii și a vinului, prin urmare, Dumnezeu atât de mult ne-a iubit încât ne-a făcut vrednici de această miluire. Hristos a fost alături de apostoli în trup și este cu noi în trup atunci când vrednici ne apropiem de împărtășania din Sfântul Său Trup și Sânge. Cuvântul S-a făcut trup acum două mii de ani și trebuie să sălășluiască în noi veșnic. Dumnezeu trăiește în aceia care, cu inimă plecată, cu slujire de Dumnezeu adevărată și dreaptă se îndreaptă mereu către Hristos. Apostolul Pavel, parcă dorind a continua ideea apostolului Ioan, spune în epistola sa către Filipeni: Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om. (Filipeni 2:6-7).

Mesia a venit la poporul să ales, la Israel, dar acesta nu L-a primit. Iar aceia care L-au primit s-au ridicat la vrednicia de a fi fii ai lui Dumnezeu, care nu este de loc asemenea stării fiești proprie omului. Fiii omului sunt fii prin legătură de sânge și prin legătură de voință dar înfierea cerească a venit prin voia lui Dumnezeu deoarece Cuvântul, despre care spune evanghelistul, a luat trup, S-a făcut om, a sălășluit între oameni, însuși El, Fiul lui Dumnezeu, a devenit Fiul Omului prin care oamenii s-au înălțat devenind fii ai lui Dumnezeu.

Domnul a luat trup și S-a făcut om pentru mântuirea întregii omeniri, devenind izvor al adevărului, vindecător al sufletelor însetate, depărtate de Dumnezeu. „Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică”. (Ioan 4:14). Prin Hristos toți suntem la fel căci nu mai există diferențe nici între evreu și grec, nici între cel liber și rob, nici între bărbat și femeie așa cum spune apostolul Pavel. Acest spirit al iubirii de oameni a fost arătat de Hristos când nu a ezitat să stea de vorbă cu femeia samariteană care era socotită a fi necurată de către evrei și când i-a promis acesteia revărsare de apă a vieții înlăuntrul ei și asupra tuturor acelora care cred, care în fiecare zi prin rugăciune și slăvire primesc adevărul dumnezeiesc stingându-și setea și foamea spirituală despre care vorbește Domnul.

Taina întrupării Cuvântului nu a făcut să scadă slava Sa dumnezeiască. Ci, așa cum spune evanghelistul, noi am văzut slava Sa (Ioan 1:14)

Mare este bucuria mea în aceste zile de rugăciune împreună cu frații mei în bisericile noastre în care sălășluiește Dumnezeu, căci acolo unde ne rugăm împreună se află și El. Facă Bunul Dumnezeu ca rugăciunea-împreună să ne întărească trupește și sufletește, să ne îndepărteze de păcat și să ne apropie prin vrednicie de trăirea adevărată în Hristos.

Harul, dragostea și pacea Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu noi, cu toți. Amin!

PS EPISCOP DATEV HAGOPIAN – ARHIEPISCOPUL BISERICII ARMENE DIN ROMÂNIA